Desi nu sunt mare cunoscatoare in ceea ce priveste marii bucatari ai lumii, din cand in cand mai fac o pasiune pentru cate unul, in functie de ce-mi iese in cale si ce interese am la momentul respectiv. Pe Ottolenghi l-am descoperit odata cu o emisiune culinara despre Ierusalim. Ulterior am aflat ca si cartea scrisa de aceata impreuna cu un alt chef este foarte apreciata. O scurta cautare pe google va poate convinge ca volumul “Ierusalim” nu este doar o carte de retete si o incursiune fascinanta in amestecul culinar din acest oras. Ottolenghi nu s-a limitat la acest volum insa, poate cartea sa cea mai cunoscuta este chiar cea despre care va scriu eu azi.
Ce m-a atras in primul rand la acest bucatar este naturaletea cu care gateste dar si ineditul retetelor. Plenty este o carte cu retete vegetariene (desi autorul este omnivor) care iti iau ochii si iti lasa gura apa mai ceva decat orice am mai vazut eu pana acum intr-o carte pentru vegetarieni. De fapt, pun pariu ca, daca ar fi sa o daruiesc unui gurmand non-vegetarian, nici nu si-ar da seama ca lipseste carnea. 
Da, atat este de variata si interesanta oferta de retete din ea!
Asadar, trebuie sa recunosc, m-am simtit mai mult decat norocoasa atunci cand am primit cartea in dar, chiar inainte de Craciun si a fost studiata cu interes major vreo cateva zile. Din pacate pentru ea, in viata noastra a aparut Printul Mostenitor si a trecut, iata, atata timp si eu nu v-am povestit nimic.
Ei bine azi imi iau revansa si vreau sa va fac pofta de acest minunat volum publicat si in limba romana la editura Litera. Pe langa fotografiile exceptionale si retetele inedite, cartea reda parca si o picatura din caracterul autorului. Ottolenghi imi lasa impresia unui bucatar onest, retetele lui sunt usor de realizat, ingredientele sunt accesibile si combinatiile suficient de neobisnuite pentru a fi ceva diferit dar nu intratat incat sa le consideri snoabe. Iar varietatea ingredientelor este atat de mare incat nimeni nu si-ar permite vreodata sa mai zica despre vegetarieni ca mananca doar salata. Iata deci ca, printre chiftele de praz sau de cartofi dulci, tarta cu usturoi caramelizat, supa de rosii, gris si coriandru, vinete cu sos de iaurt sau fasole prajita cu feta, m-am trezit acaparata de cartea aceasta din care, acum ca am revenit in bucatarie, ma apuc sa gatesc cat de curand.
Cartea se afla, probabil, putin in afara bugetului pe care multi dintre noi il alocam cartilor de bucate, dar merita urmarita (poate intra la vreo reducere) sau pusa pe lista de cadouri dorite. 